April 3, 2011 by Jade
Moartea e un abis, în care deşi ştim că trebuie să pătrundem cu toţii, de câte ori intră acolo cineva drag şi apropiat, în noi, cei rămaşi pe marginea prăpastiei, se sfâşie sufletul de teamă, jale, disperare. Toate raţionamentele se sfârşesc la acest mal şi-ţi vine doar să strigi după un ajutor, care nu poate veni de nicăieri. Singura salvare, singura mângâiere ar putea fi credinţa, dar cineva care n-are nici lumânarea asta în mână, acela pur şi simplu poate să înnebunească la gândul nopţii veşnice.
Azi…azi a mai plecat un înger, azi a murit…adio ţie, suflet drag…Nu mai are cine să-mi spună “Zaraza”. Sper doar că “dincolo” să fii mai fericit, sa nu mai simţi durerea…sa ne veghezi de acolo, de sus. Să ne îndrumi atunci cand ne va fi greu, să ne luminezi calea. Şi tu, şi ea…să ne fiţi îngeri păzitori…Chinul vostru în lumea noastră a luat sfârşit…adio.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu