luni, 26 mai 2014

You are the only one I want to know

Ești atrăgător ca distrugerea în sine. Doar gândul la tine mă atrage ușor, ușor...Nu am nevoie de un zeu, te am pe tine. Te am pe tine și ale tale atrăgătoare buze, mâna ta ținând-o pe a mea, unghiile lăsând cuvinte nespuse pe piele, respirația ta fierbinte pe gâtul meu. Gustul salivei tale. Întunericul e al nostru, noaptea ne aparține. Tot ceea ce facem e secret. Nimic din ceea ce facem, va fi înțeles vreodată; se vor teme și ne vor ține la distanță. Vor fi chestii de legendă, discuții infinite si inspirații fără limite pentru curajoasele noastre inimi...Suntem doar noi doi, tu și eu în camera asta, pe podea...dincolo de viață, dincolo de moralitate. Suntem animale strălucitoare, pictate cu sudoarea incandescentă a lunii. Ochii ni se transformă in bijuterii si tot ceea ce facem este un exemplu de perfecțiune spontană. Am așteptat toată viața să fiu cu tine. Inima mi se izbește de coaste când mă gândesc la nopțile ucise așteptând să îți simt atingerea...timpul nimicit în timp ce așteptam ca o femeie făcând o propoziție din viață. Acum, tu ești aici și tot ceea ce atingem explodează, izbucnește în floare sau se transformă în cenușă. Istoria se atomizează și neagă fiecare respirație de-a noastră împărțită vreodată...Am nevoie de tine așa cum viața are nevoie de viață. Te vreau atât de mult ca și cum ar fi o catastrofă naturală. TU ești tot ce văd. TU ești tot ce vreau să cunosc...

marți, 2 iulie 2013

Cimitirul...

...but anyway, who would fall in love for such a broken soul like me? Inima mea...e ca un cimitir plin de gropi, unde in fiecare groapa e cate o amintire demult pierduta, unde langa fiecare cruce zace cate o cicatrice, in care ceata e doar nesfarsitul fum de tigara ce se perinda de parca ar vrea sa acopere totul, sa faca totul uitat...sa nu se mai vada gropi si cruci, ci doar un fum alb nesfarsit. Nimeni nu poate intelege ce e in inima mea. Toti vad doar o masca. Da, nu mi-e rusine sa spun, port o masca pictata cu un zambet larg. Dar putini sunt cei ce isi dau seama de acest lucru. Incet, dar sigur sufletul imi moare. O bestie....o bestie fara scrupule si constiinta. O bestie ce si-a transformat inima in piatra. Si totusi...totusi simt nevoia de a fi iubita. Dar cine s-ar putea indragosti de sufletul meu muribund??? Incerc sa simt iarasi viata...sa simt firele de iarba incolacindu-mi picioarele, sa simt raza soarelui sarutandu-mi obrazul, sa simt vantul jucandu-se prin parul meu, dar nu reusesc in a imi opri propria deziluzie. Zi de zi ma afund tot mai adanc in intuneric, caci traiam in lumina dar nu am gasit ancora de a ma tine acolo. Desi am mainile calde, ochii imi sunt mereu reci, fara viata....cauta sclipirea de odinioara printre ramasitele din cimitir...

miercuri, 13 martie 2013

Ai plecat...

Ai plecat si m-ai lasat uitata intr-un colt ca pe o carte atinsa de trecerea timpului. Ai plecat, si ai ales-o pe ea. Ai luat cu tine tot ce aveam mai drag: vise, sperante si cel mai important lucru, inima mea. Poate candva iti vei aminti de mine, de acea fata care cu bucurie impacheta vise, imbratisa sperante, care obisnuia sa te priveasca cand dormi si iti saruta pleoapele. Acea fata care  astepta cu fericire in suflet sa te revada, sa te intorci acasa. Acea fata pe care o sarutai si o imbratisai strans. Poate candva iti vei aminti de visele ce le aveam amandoi in noptile fierbinti de vara, de dorintele ce ne tineau de cald iarna, de primul sarut timid, de inima mea batand de fericire cand te tinea in brate. Cand ai plecat, am avut doar o dorinta, un ultim sarut. Dar nu mi l-ai mai dat niciodata. Voi trai cu amintirea buzelor tale catifelate, cu amintirea ochilor tai frumosi ca stelele. Acum iti dau in dar lacrimile mele, sa le porti cu tine aproape de inima. Imi e si imi va fi dor de tine mereu, poate ca tie nu iti pasa, poate ca nu ma mai iubesti, dar eu te iubesc. Te-am iubit, te iubesc si te voi iubi mereu chiar daca tu ma vei fi dat uitarii. Si inima imi va plange mereu pt ceea ce ar fi putut fi, voi continua mereu sa sper chiar daca tu m-ai alungat de langa tine. Sper ca intr-o zi sa realizezi cat de mult te iubesc. Eu voi continua pana atunci sa traiesc ca o carte prafuita intr-un colt, din care literele timpului se sterg usor, usor...paginile vor deveni goale si vor astepta sa fie rescrise de o noua speranta...
                    Adio, puiul meu mic.

luni, 17 septembrie 2012

Moarta vie

Sunt eu, doar eu...inconjurata de un intuneric neindurator. Sufletul meu a murit, a murit fara sa stiu. Dar in ce moment al vietii a murit? Sa se fi saturat de atata durere si de atatea jigniri? Sa se fi saturat de atatea critici? In fata lor ma prefac a fi fericita, dar cand sunt singura ma las cuprinsa de ganduri, de indoieli, de durere. Ma gandesc...cum e moartea? Cum e sa simti ca viata se scurge din tine? Sa fie moartea insasi esenta finala a vietii? Sa fie moartea drogul final? Mi-as dori doar sa stiu cum e sa ai o familie fericita, cum e sa fii lipsita de probleme, cum e ca cineva sa fie mereu acolo pentru tine. Mi-as dori sa ma intrebe macar o data cineva "Ce vrei tu de la viata? Ce te face fericita?". Sa nu mi se mai impuna sa fac tot ceea ce ei doresc, ceea ce ei au esuat sa faca. Vreau sa fiu libera, sa nu ma mai simt moarta, o moarta vie. In tot acest intuneric, doar el...steaua mea stralucitoare in intuneric, ma face sa revin la viata. Restul se gandesc doar cum sa profite, cum sa impuna, cum sa ma omoare incet. Vreau sa nu mai simt, sa fiu rece ca gheata fata de toti, sa ii fac sa imi simta indiferenta, sa imi simta raceala cu adevarat. Iar cand o voi face, sa nu ma intrebe nimeni "De ce?", pentru ca atunci le voi spune "Sunt ceea ce ati vrut sa fiu!"

marți, 20 martie 2012

Daca ai fi ascultat...

In viata, anumite usi se inchid, inchizand un vechi capitol, iar altele se deschid si-ti arata noi orizonturi, iti dau noi pagini pentru a fi scrise. Mi-am luat stiloul si am inceput sa scriu cu cerneala vietii. Am scris pagini peste pagini, pana cand am gasit o inima care sa scrie alaturi de mine. Am scris cu rosul iubirii acele clipe frumoase, am scris cu sclipirea stelelor acele nopti in care visam impreuna, am scris cu negura noptii toate acele triste clipe...Acum, scriu aici cu amintirea a ceea ce a fost, cu amintirea ochilor tai. Nu am regrete, iti multumesc ca mi-ai aratat ce frumos e sa fii iubit, ce frumos e sa iubesti...iti multumesc ca mi-ai rabdat toanele. Totusi, nu iti multumesc pentru un singur lucru, nu ai stiut sa asculti cele mai adanci ganduri ale inimii mele. Daca ai fi ascultat, ai fi auzit acea durere muta, acea durere ce-si punea o masca cu un zambet pe fata pentru ai amagi pe toti ca e fericita...care pentru ea erai singura alinare, dar o alinare dureroasa...ca spinii unui trandafir. Daca ai fi ascultat, i-ai fi auzit plansetul...ai fi auzit acele lacrimi curgand...
                 Daca ai fi ascultat.......

duminică, 8 mai 2011

Another world...

Azi, ca sa ma calmez am ascultat muzica ambientala...si m-au cuprins gandurile. M-am gandit la lumea noastra, la ceea ce ne inconjoara...la natura. Am privit vreodata natura cu alti ochi? Am stat vreodata intinsi pe iarba, fara sa  gandim  nimic...sa respiram aerul calduros al verii, sa privim albastrul cerului, sa simtim mirosul ierbii? Am putea vizita toate locurile frumoase ale lumii, am putea incerca sa traim in simplitatea naturii, fara sa aruncam banii numai pe lucruri costisitoare, masini si super vile. As vrea sa traiesc undeva departe, unde sa-mi pot auzi gandurile si privi inima. Undeva unde, atunci cand ma trezesc sa fiu doar eu si natura, fara poluarea masinilor, fara agitatia orasului, fara sa ma gandesc la ziua de maine ci doar la ziua de azi. Sa ma bucur de simplitatea micilor lucruri, sa invat ca viata inseamna mai mult de oras si agitatie...sa privesc natura in culorile ei vii. In loc sa ne bucuram de natura asa cum este ea, noi o distrugem zi de zi, putin cate putin...Sa invatam sa protejam lumea in care traim!

vineri, 6 mai 2011

Scrisoare catre barbatul care nu ma satisface

Nu este un articol scris de mine, l-am gasit si m-am gandit sa-l postez si eu.


Dragul meu,

Te plangi ca nu iti spun niciodata ce imi place si ce imi displace, ca astept sa-mi ghicesti fiecare dorinta si ca ma supar atunci cand intuitiile tale nu aduc rezultatele asteptate de mine. Stiu, nu esti magician, prin urmare nu ai cum sa patrunzi in mintea mea si sa-mi citesti gandurile ca fraze pe o pagina alba. 

Scrisoare catre barbatul care nu ma satisfaceIn numele tuturor femeilor pe care le-ai cunoscut si care poate ca nu au avut intotdeauna curajul sau dispozitia necesara sa iti spuna ce anume le multumeste si ce nu, iti adresez astazi aceasta scrisoare. Domeniul de discutie va fi unul fierbinte deoarece sunt sigura ca esti mult mai interesat de ceea ce imi place sau nu imi place intre asternuturi decat de remarcele mele referitoare la manierele tale de la masa. In scop didactic dar si datorita faptului ca adesea ma acuzi de o gandire haotica, dupa o logica cunoscuta numai mie (si jumatatii feminine a planetei), am adunat fiecare rugaminte de-a mea intr-o lista pe care sa o poti parcurge cat mai usor. 

1. Stii ca te iubesc prin urmare nu vreau sa facem doar sex, vreau sa facem dragoste. Din punctul meu de vedere ceea ce se intampla intre noi nu e doar o experienta sexuala, e o uniune a spiritelor. Prin urmare nu vreau sa facem sex pentru ca tu ai nevoie ci vreau sa facem dragoste pentru ca ma iubesti. 

2. Sexul nu e sport. Nu trebuie sa faci cat mai mult si cat mai repede si nu sta nimeni pe margine sa iti dea note. Sexul pe fuga mai merge din cand in cand insa atunci cand devine obisnuinta satisfactia mea nu e nici pe jumatate la fel de mare. Asa ca nu te grabi. 

3. Stii ca ma simt mai bine atunci cand ma aflu intr-o atmosfera potrivita (lumanarele, o muzica placuta, un pahar de vin bun) insa nu e o idee prea buna pentru tine sa recurgi la un principiu de genul “cine vrea, acela face”. Surprinde-ma cu atmosfera potrivita, fii romantic si iti garantez ca o sa imi arat aprecierea.

4. Daca vreau sa sting lumina nu te supara si nu comenta. Nu fac asta pentru a te priva pe tine ci pentru a ma simti eu mai bine. Vezi, de aceea era bine sa aprinzi cateva lumanari. Ultimul lucru pe care il vrei e sa fiu inhibata in pat.

5. Stiu ca Hollywood-ul nu e de acord cu mine dar un barbat curat e mai atragator decat unul transpirat, prafuit etc. Asa ca iti propun sa faci un dus rapid sau o baie inainte sa facem dragoste si poate vei avea surpriza sa iti tin si eu companie.



6. Protectia e un punct important pe agenda mea, dar, din nou, responsabilitatea trebuie sa se imparta. Asa ca daca vorbim de anticonceptionale ma ocup eu dar daca e vorba de prezervative, acestea intra in indatoririle tale.

Scrisoare catre barbatul care nu ma satisface7. Preludiul incepe cu hainele pe noi si avanseaza treptat pana la varianta nud. Daca am hotarat ca o sa facem dragoste nu inseamna ca pantalonii tai trebuie sa dispara in urmatoarea secunda. In plus, permite-mi sa iti dau un mic sfat, pantalonii sunt chiar printre ultimele piese de imbracaminte care ar trebuie sa dispara. Crede-ma pe cuvant, nu e nimic atragator la un barbat in camasa/tricou si sosete.

8. Sosetele, o alta mare problema. De fiecare data cand te vad cu sosetele in picioare in timp ce facem dragoste imi vine sa iti spun ca poti fugi mult mai repede dupa ce termini daca pastrezi si pantofii. 

9. Preludiu, preludiu, preludiu, orice ai face nu uita preludiul. Nu ataca tinta ca si cum nu ar mai exista altceva pe lume. Stii ca exista si un corp atasat de ea. Maini, umeri, sani, abdomen, picioare, spate (fii inventiv, mai sunt si alte zone), toate ar trebuie sa devina opriri in drum spre tinta finala. In afara de faptul ca in felul acesta am sanse mai mari sa ma bucur si eu de un orgasm, preludiul are si un scop mult mai practic, si anume, lubrifierea. Vezi tu, preludiul nu e un moft de-al meu.

Scrisoare catre barbatul care nu ma satisface10. Te rog nu imi ciupi sfarcurile si nu imi strange sanii de parca ar fi mingi de handbal pe care vrei sa le arunci in poarta. Motivul e foarte simplu: ma doare, si, de dragul claritatii, cand ceva ma doare nu ma simt bine. Sfarcurile nu sunt drajeuri pe care sa le mesteci si nici butoane de radio pe care sa le rotesti pana dai de frecventa corecta. Tine minte ca si tu ai o pereche la fel de sensibila asa ca data viitoare cand o sa crezi ca miscarile brutale in aceasta zona imi plac vei afla pe pielea ta cat de “placute” sunt.

joi, 21 aprilie 2011

Adio ţie, suflet drag...

April 3, 2011 by Jade

Moartea e un abis, în care deşi ştim că trebuie să pătrundem cu toţii, de câte ori intră acolo cineva drag şi apropiat, în noi, cei rămaşi pe marginea prăpastiei, se sfâşie sufletul de teamă, jale, disperare. Toate raţionamentele se sfârşesc la acest mal şi-ţi vine doar să strigi după un ajutor, care nu poate veni de nicăieri. Singura salvare, singura mângâiere ar putea fi credinţa, dar cineva care n-are nici lumânarea asta în mână, acela pur şi simplu poate să înnebunească la gândul nopţii veşnice.
Azi…azi a mai plecat un înger, azi a murit…adio ţie, suflet drag…Nu mai are cine să-mi spună “Zaraza”. Sper doar că “dincolo” să fii mai fericit, sa nu mai simţi durerea…sa ne veghezi de acolo, de sus. Să ne îndrumi atunci cand ne va fi greu, să ne luminezi calea. Şi tu, şi ea…să ne fiţi îngeri păzitori…Chinul vostru în lumea noastră a luat sfârşit…adio.

Dive, piţipoance şi piţiponci.

March 26, 2011 by Jade
Deci…zilele astea mă uitam pe hi5 şi mi-am făcut de-a cruci cât pentru toată viaţa. E imposibil aşa ceva. Vezi numai copile care nici nu au terminat clasa a 8 a, sau cele care abia au mirosit liceul şi se cred dive ( moarte dupa p*lă). La majoritatea pozelor în care ele au ieşit schimonosite gen “vrăjitoarea din pădurea adormită” dau vina pe hi5. Hi5-ul le strică lor pozele dom’le. Îşi “trântesc” nişte poziţii “sexy”, aşa cred ele că-s sexy. Da’ cum ţâţele şi curu’ sunt în categoria “mituri şi basme”, cât de sexy poate fi o scândură? Creierul meu nu-şi poate imagina cum poate fi sexy o scândură. Plus că “divele” noastre stau toată ziua-n mall  probabil că şi-au pierdut neuronii pe vreo scară sau când au vazut cât e preţul la pantofii cu tocuri care-i visează , da’ care nu au bani să şi-i cumpere , nici “curul” necesar pentru a defila cu ei. Scândura pe tocuri.Aaaa, şi ca să nu mai zic de tupeu (prostie). Între patru pereţi sunt “fete tari” care te înjura, pe net bineînţeles, şi sunt invincibile da’ când dau nas în nas cu tine le dau lacrimile de teamă. Sfatul meu pentru “dive” e să mănânce o porţie bună de inteligenţă şi să mai aştepte câţiva ani să le crească ţâţele şi curu’ şi după să-şi facă o spălare a creierului pentru a fi “dive”.Am terminat cu micile “dive”, să trecem la “divele”mari, adică piţipoancele. Dacă nu ai botu’ roz, kilu’ de glet pe faţă de străluceşte la miezu’ nopţii ca uleiul, nu ai telefon “cool”,cele mai strălucitoare şi mai fashion haine, fundu’ la vedere şi nu vorbeşti cu “fată”, atunci probabil eşti vreo ciudată(om normal). Zi de zi vezi pe stradă fel şi fel de minunăţii, da’ când se lasă seara ajungi să crezi ca eşti invadat  de extratereştri. De cluburi nici nu mai zic. Vezi zeci de piţipoance etalându-şi “munţii carpaţi” şi “muntele venus”, ascultând numai muzica gunoieră a zilelor noastre(dum dum dum, no lyrics doar dum dum dum), iar dacă le întrebi cine-i Leonard Cohen, vor zice că-i vreun designer din Milano. Sfaturi pentru ele?N-am. Le las neuronii (pe care nu îi au) în pace.Şi să ajungem la ultimu’ capitol…micii “prinţişori” ai României. Piţiponcii. Ei sunt şmecheri, ei sunt macho, ei au toateeeee fetele la picioare (poate doar în vise). Ei sunt mândri că poartă roz, că au paru’ dat cu, kilu’de gel, că îşi toarnă sticla cu parfum pe ei de te sufoci şi nu ai aer când stai lângă un specimen de genu’.Ei invită fetele la un suc, la o cafea în mall  şi nu pierd orice ocazie care le apare în cale de a-şi admira muschii (ceea ce mulţi n-au, dar se cred fenomenali) în vitrine. Offff specimenele ţării noastre…ce-ar fi România fără voi ?(probabil un loc mai bun). Vă “iubim”.(Am folosit cuvintele ţâţe şi cur , nu sâni şi fund, pentru ca micile dive n-ar fi înţeles despre ce scriu eu aici).
P.S: Mai jos, melodii speciale pentru “dive”.

Beginning

Ok. Pentru început pot spune ca ăsta-i un nou blog. Voi pune aici vechile postări, pentru că sincer, Wordpress îmi dă dureri de cap. La fiecare postare voi scrie şi data la care a fost scrisă. De alte cuvinte nu mai e nevoie. Cei ce mă cunosc ştiu ce zic.